La fel ca si in cazul tentativelor anterioare, nici de data asta nu am reusit sa ma tin de blog. :(
Unul din motive l-a reprezentat faptul ca am fost plecat mai mult timp din localitate si in acea perioada nu am reusit sa postez deloc, iar un alt motiv l-a reprezentant delasarea care ma caracterizeaza in multe momente.
Voi avea o noua tentativa de a reincepe blogul in a doua jumatate a lunii, undeva in jurul zilei mele de nastere.
UPDATE (20.09.2009) Noul blog a fost lansat la adresa blog.bogdanepureanu.ro.
Saptamana aceasta a fost una destul de saraca in evenimente, exceptand scandalul Ridzi care insa nu ma tenta deloc, asa ca aseara eram destul de ingrijorat de faptul ca nu stiam despre ce sa scriu in postul de astazi. Insa ploile torentiale de aseara, care au inundat din nou mai multe gospodarii din cateva judete ale tarii, mi-au adus aminte de o discutie pe care am avut-o dupa inundatiile de anul trecut cu un prieten si mi-au dat subiectul pentru acest post.
Probabil ati remarcat si voi ca de fiecare data cand fortele naturii se dezlantuie mass-media, si in special televiziunile, acorda spatii largi subiectului, deoarece aceste evenimente fac audienta, iar politicienii se ingramadesc sa ofere tot felul de ajutoare sinistratilor, deoarece astfel de actiuni atrag simpatia oamenilor si aduc voturi – cel mai celebru exemplu fiind cel din vara lui 2005, cand Gigi Becali si Calin Popescu Tariceanu au intrat intr-o competitie directa, fiecare din ei dorind sa fie primul care le ridica case sinistratilor din Vadu Rosca. Si de asemenea, la fiecare rabufnire a naturii, se organizeaza numeroase campanii umanitare, teledoane si strangeri de fonturi, care mai de care cu un nume mai pompos si cu participarea mai multor vedete si de fiecare data romanii baga mana in buzunar pentru a donea mai mult sau mai putin, dupa posibilitatile fiecaruia, pentru cei “napastuiti de soarta”.
Pe mine insa aceste situatii m-au lasat intotdeauna rece si am fost intotdeauna impotriva cheltuirii banilor publici (care la o adica sunt banii nostri, ai tuturor celor care platim impozite) pentru acordarea de ajutoare sinistratilor. Probabil ca acum o sa spuneti ca sunt un insensibil, ca am o inima de piatra si ca nu ma gandesc la “saracii oameni” care au ramas fara agoniseala de o viata. Realitatea este insa ca de cele mai multe ori tocmai acesti oameni, prin lenea si prostia de care dau dovada se fac vinovati de faptul ca ajung in asemnea situatii. Cum asa? Pai in primul rand orice om cu scaunul la cap ar trebui sa stie ca nu e bine sa isi faca casa in albia raului (sau si mai rau sa si-o refaca exact in acelasi loc din care i-au luat-o apele cu un an inainte), ca nu e bine sa taie copacii de pe dealul din spatele casei sau ca este recomandat sa-si sape un sant de scurgere in jurul gospodariei. Iar in al doilea rand ganditi-va ca oricine poate sa iti faca o asigurare care sa il protejeze de toate calamitatile naturale, iar atata timp cat nu face acest lucru inseamna ca isi asumi mai mult sau mai putin constient riscul ca intr-o zi sa o pateasca.
Asa ca va rog sa ma scuzati ca atunci cand acest lucru se intampla nu vreau sa fiu solidar cu prostia lor si nu sunt de acord ca acestia sa primeasca ajutoare din banii publici pentru ca nu au facut ceea ce trebuiau sa faca pentru a-ti proteja proprietatea.
